Despre ce este vorba in acest articol
Poziționarea si distanțarea corecta a dintilor asigură un zambet impecabil. La unele persoane distanțarea poate fi ceva mai mare, ducând la diastemă, denumirea medicală sau strungăreață, denumirea populară. Mulți posesori pot fi stânjenit de existența acestei anomalii dentare, care strică toată armonia danturii și îi face să fie mai reținuți în a zâmbi liber și dezinvolt. Astăzi astfel de inconveniente pot fi rezolvate mult mai simplu, grație terapiilor disponibile, evoluției tehnicilor și aparatelor dentare ce pot fi folosite.
Ce este diastema sau strungăreață?
Diastema sau strungăreața reprezintă un spațiu între dinți, ce poate fi uneori mai mic, alteori mai mare, fiind uneori însoțit și de o excrescență a gingiei. Aceste distanțări sunt mai supărătoare și inestetice atunci când sunt mai mari sau când afectează în mod evident incisivi frontali sau o zonă foarte vizibilă. În general diastema poate apărea în orice poziție pe ambele arcade.
Datorită faptului că aceasta situație este cauzată de existența unor probleme legate de dimensiune dinților și maxilarelor și așezarea corectă dinților pe arcade, ea este considerată o anomalie dento-maxilară.
Cum se prezintă diastemele?
În funcție de poziționare avem următoarele denumiri:
- spațiu dintre dinții inferiori se numește diastemă mandibulară
- spațiul dintre incisivii frontali se numește diastemă mediană
- spațiul între alți dinți se numește tremă.
Diastemele pot avea dimensiuni diferite și se pot localiza oriunde în gură, simetric sau asimetric. Ele pot avea de la câțiva milimetri până la dimensiunea unui dinte. O diastemă de dimensiuni foarte mici, într-un loc puțin vizibil poate fi complet neglijată. Însă, dacă acestea este foarte mare, ea poate crea chiar probleme de masticație, nu doar de estetică dentară.
Cand apare diastema ( strungareata)?
Diastema poate apărea o data cu creșterea dinților de lapte sau o dată cu schimbarea acestora și înlocuirea lor cu dentiția permanentă.
Problema are aproximativ aceeași frecvență în cazul copiilor, ca și în cel al adulților. Singura diferență fiind că în cazul celor mici, situația se poate remedia după schimbarea dentiției de lapte cu cea permanentă. În timp ce în cazul adulților ea poate fi îndreptată doar prin aplicarea unor tratamente sau terapii adecvate.
Există zone în care incidența cazurilor de diasteme este mult mai mare. Sunt regiuni geografice și culturi în care prezența ei poate fi semn de noroc, bogăție, fertilitate etc.
Care sunt cauzele diastemei?
Cauzele diastemei pot fi factori genetici, probleme la nivelul țesuturilor care înconjoară gingia, obiceiuri alimentare sau comportamentale, afecțiuni gingivale.
La unele persoane distanțarea este cauzată de faptul că dinții sunt prea mici și osul maxilarului este mai mare. Astfel între dinți rămâne un spațiu mai mare sau mai mic, mai vizibil sau mai puțin vizibil. De regulă, aceste probleme sunt de natură genetică și se moștenesc de la o generație la alta.
O altă cauză care duce la distanțarea dinților este legată de creștere în dimensiuni a țesutului care înconjoară dinții. Această situație face ca dinții să se distanțeze și să se formeze diasteme.
La categoria obiceiuri ce determină apariția stungăreței menționăm: poziționarea incorectă a limbii în timpul înghițirii, sugerea degetului în copilărie, impingerea dinților cu limba etc.
Și bola gingivală poate duce la distanțarea dinților. Pentru că fixarea lor este afectată de inflamarea gingiilor si țesuturilor, aceștia se pot depărta, ducând la apariția de diasteme.
Cum se tratează problema diastemei și a distanțării dinților?
Tratamentele pot fi aplicate în funcție de cauzele care stau la baza distanțării dinților, de evidența și necesitatea efectuării unei intervenții. Sunt multe persoane care nu sunt deranjate de această distanțare și pentru care, atâta timp cât au dinții sănătoși, nu văd o problemă în a avea dinții depărtați, fie ei chair incisivii frontali.
Dacă situația se datorează unei afectiuni parodontale, urgența unui tratament este mult mai mare. Inflamarea gingiei și țesuturilor și distanțarea dinților trebuie rezolvate cat mai rapid cu putință.
O altă metodă de tratament pentru a reduce distanțarea și a așeza cât mai corect dinții pe arcadă este apelarea la un aparat dentar fix. Acesta permite ca dinții să fie apropiați și să fie reduse poziționările și distanțările inestetice.
În cazul în care nicio variantă de aparat dentar, nici măcar unul invizibil, nu este pe placul pacientului, se poate recurge la proceduri de estetică dentară, precum fațetarea, punți dentare, umplerea golului cu compozit dentar etc. Dacă spațiile dintre dinți nu sunt foarte mari, corecția se poate realiza mult mai ușor.
La ora actuală există soluții mult mai rapide, eficiente și estetice pentru a rezolva problemele legate de anomaliile dento-maxilare și diastemă. Pentru a o identifica pe cea mai potrivită este bine să apelați la un consult stomatologic de specialitate.